Piesa din puzzle

Mama lui de blogger!

05 Mar 2009

Intro

Acum 3 zile am migrat blog-ul pe un alt engine. Ceea ce ar fi trebuit sa fie ceva foarte simplu s-a dovedit prost facut. De mine.

Am sa sumarizez, pe scurt, ce am gresit si cum puteam sa schimb asta. Aparent nu e relevant, in realitate este scenariul TIPIC al unei migrari/reconfigurari si putem extrage un exemplu de cum se executa corect un proiect, in contrast cu ce am facut aici. Mai mult, pentru cei care "consuma" servicii IT dar si pentru cei care le vand, procesul descris mai jos poate justifica si costurile unei migrari de la o solutie la alta vs. cele percepute odata cu instalarea unei solutii de la zero, pe "teren virgin".

1. Nu aveam experienta cu tehnologiile RSS

Este prima mea intalnire cu RSS-ul din pozitia unuia care trebuie sa inteleaga cum functioneaza si sa-l faca sa mearga, asa cum face un mecanic cu motorul unei masini. Ce este RSS? E acronimul de la Really Simple Syndication. Pe scurt, este in momentul de fata solutia folosita pentru a putea "servi" continut fara a fi nevoie ca utilizatorul sa acceseze pagina respectiva direct pe InterNET ci direct dintr-un feed reader gen Google Reader, Bloglines sau altele.

Adica nu mai vizitezi 100 de site-uri diferite ci deschizi bine-mersi o singura pagina si in stanga vezi blog-urile in care s-a mai scris ceva nou, iar in dreapta vezi post-urile noi din blog-ul selectat. Nu neaparat in configuratia asta dar cred ca e clar cam cu ce se mananca. :)

2. Nu mi-am setat un tel clar dinainte

In loc sa am grija si sa studiez ce si cum, am ales sa ma arunc cu capul inainte. Dintr-o pornire de tip hei-rup am dat jos platforma care gazduia continutul pana acum 3 zile fara sa ma gandesc in avans daca:

  • pun la loc facilitatea de comentarii in cadrul blogului
  • in caz ca da, import comentariile in noua platforma
  • rezolv problema de la punctul 1 raspunzand eu la cereri pentru feed-ul RSS sau incep sa deschid ochii spre alternative gen FeedBurner

Gresit!

3. Nu am facut suficiente teste

Reconstructiile au si ele pretul lor. Pleci din A si ajungi in B insa pasii intermediari nu poti sa-i lasi altcuiva, trebuie sa ii faci si pe aia. Ca atare, drumul corect ar fi fost cel ales in urma unor teste facute in avans. Odata facute aceste teste, as fi stiut clar cum sa preintampin problemele care ar fi aparut.

4. Am crezut ca pot sa rezolv problemele din zbor

Cu fiecare pas pe care l-am facut am crezut ca problemele sunt rezolvate. Evident, am gresit. Fara un tel clar, fara teste facute cum trebuie, in momentul in care au aparut probleme m-am vazut in fata faptului implinit. InterNET-ul e RAPID si nu iarta. Imediat ce am facut greseala, ea s-a reflectat instant in reader-ul fiecaruia dintre utilizatori. N-am pus un banal "http" in fata unui link din feed-ul RSS, s-a vazut peste tot. N-am pus cum trebuie redirect-urile in configuratia serverului, s-a propagat greseala. Am redirectionat cererile RSS spre FeedBurner, toata lumea a vazut iar 30 de articole noi.

5. Am tratat problema asta strict ca pe una personala

Odata ce pui continut online nu mai esti doar tu si o pagina text. Esti impreuna cu cititorii tai, daca ii ai. Daca iti faci de cap in teritoriul tau de joaca in care le-ai dat si lor voie sa intre, de fapt iti faci de cap SI in teritoriul LOR de joaca. Sunt musafirii tai si trebuie sa te porti cu ei asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine. Ai o problema personala? Rezolva-ti-o DAR nu in public. Odata ce ai pus ceva pe Internet ai deja o (minima) responsabilitate.

Culmea

Ceea ce ma intriga este tocmai faptul ca daca realizam ca sunt "in public" nu as fi fost prins "cu chilotii in vine". :)

Culmea este ca, la Infinium, atunci cand ajunge la noi un client cu o problema aparent la fel de simpla, am grija ca el precum si toti cei care depind de el sa nu sufere. Tratam problema ca pe una importanta si facem lucrurile asa cum trebuie, adica FIX PE DOS fata de cum am facut eu in ultimele 3 zile:

  • aflam cine depinde de respectiva solutie
  • nu presupunem prea multe, nu ne aruncam cu capul inainte
  • nu incercam sa rezolvam probleme din zbor
  • punem la punct un test-bed cu o solutie similara si "ne jucam" cu ea in curte la noi
  • adica... facem teste, suficiente cat sa stim cu ce avem de-a face
  • stim clar de unde plecam DAR mai ales exact ce vrea sa obtina clientul sau clienta
  • primim proiecte la care lucram pe baza experientei pe care o avem deja, cu 2 mentiuni
    • daca nu e in aria noastra de expertiza atunci trimitem clientii catre prietenii/partenerii nostri
    • unde e 'pe felie' dar nu cunoastem exact detaliile, ne documentam, invatam ce trebuie si abia apoi ne punem pe treaba

Culmea, nu?

Partea frumoasa a lucrurilor

Problemele cu 30 de mesaje noi in feed-ul RSS la fiecare 2 zile s-au terminat. Pana la urma, datorita chestiei asteia am reusit sa inteleg mai bine niste tehnologii, sa va irit intr-atat incat unii dintre voi (cei usor iritabili) sa renuntati la a-mi citi blog-ul si chiar sa ma motiveze sa mai scriu un articol nou.

In plus, cred ca acum e clar cum sa NU faceti, e mai limpede ce ar trebui sa faceti si, daca sunteti cumva in situatia de a vinde diverse solutii IT (nu atat de banale) puteti intelege mai bine de ce costa atat, daca oamenii vostri tehnici n-au stiut sa va spuna.

Eu vad numai avantaje in toata treaba asta asa ca, fruntea sus, invingatorii raman la masa. ;)