Piesa din puzzle

Colosii, angajatii lor iresponsabili si usile din dos

18 Feb 2008

"They are trying to stall, stall, stall. We need to get this bill passed." - Charles Grassley

Una din fanteziile umane este sa stai, sa-ti fie bine si totul sa se intample in jurul tau fara sa trebuiasca sa faci ceva. Pur si simplu, sa stai si banii sa vina, sa stai tot timpul la soare, sa stai acasa si sa nu mai mergi la serviciu, samd. Chiar daca, aparent, este o idee atragatoare, e doar un vis nebun care si daca s-ar intampla n-ar fi dorit; vrem actiune.

Natura si viata au de multe ori propriile mijloace de a ne constrange sa mergem pe drumul cel bun caci, daca ai stat un pic mai mult decat e cazul, totul sta pe loc pentru tine: proiectele nu-ti mai avanseaza, banii nu vin, nu mananci si nu mai mergi in concediu sau la restaurant.

Ce se intampla atunci cand viata e calduta, cand ai bani suficienti "ca sa mananci" insa nu ai chef sa faci treaba pentru care esti platit? Incurci, stai in drum, esti cuiul din talpa si e doar o problema de timp pana cand (intr-un sistem functional si echitabil) vei fi dat la o parte.

Observ cu tristete si cu revolta oamenii care fac un lucru doar ca sa se afle in treaba, fara sa aiba placerea si interesul lucrului bine facut. Te incurca si te aduc la disperare, e clar ca locul lor nu e acolo si te intrebi de ce nu incearca altceva, ceva ce le place, care ii stimuleaza (daca exista un astfel de lucru). O vanzatoare "acra", pe langa faptul ca are ziua deja stricata inca de la inceputul ei, ti-o strica si tie, iremediabil. In acelasi mod o persoana care are responsabilitati pe care nu si le onoreaza genereaza situatii penibile si problematice dupa cum o sa vedeti un pic mai jos.

Afacerea unui fost client de-al meu a fost cumparata de un colos de pe piata. Odata cu preluarea, colosul a migrat clientii la solutii proprii si serviciile mele n-au mai fost necesare. Toate bune si frumoase insa, la momentul vanzarii, colosul a facut lucrurile de asa natura incat situatia a fost incerta si, odata cu vanzarea, am pierdut posibilitatea de a rezilia contractul direct cu partenerul de afaceri.

Mi s-a pus la dispozitie o persoana de contact pe care, intamplator, o cunosc. Nu atat cat sa fim prieteni insa suficient incat (credeam ca) e un pic mai mult decat "buna ziua". Dupa un schimb simplu de mesaje email am trimis respectivului actele de reziliere in original in dublu exemplar la semnat si stampilat, constient fiind ca va dura putin pana colosul va cauta in dosarele multelor firme preluate, o va gasi pe cea interesanta, va vedea cum stau lucrurile si-si va pune 'parafa' pe hartii.

Desi nu e vorba de plati restante, de penalizari, de nicio complicatie, de 4 luni, la fiecare 2-3 saptamani, intreb prin email care e starea hartiilor si primesc raspunsuri total "pe langa". La primele mesaje totul a fost OK, mi s-a raspuns desi eram amanat. Nemiscandu-se nimic, am sunat, obtinand numarul de telefon al persoani pe un canal neoficial. Prima oara mi-a raspuns si m-a intrebat la ce-mi trebuie respectivele hartii de reziliere (!?!?!) insa in ultima saptamana, la 2 apeluri telefonice, niciun raspuns. Problema nu e atat de dubioasa incat sa nu-mi dea pace noaptea si nici macar ziua insa este suficient de iritanta ca mod de interactiune cu "COLOSUL".

Sistemul este, fara indoiala, cu probleme. Cand am primit o astfel de persoana de contact am considerat ca va rezolva problema. Specialist in probleme de genul asta nu sunt insa facturi n-am mai emis, echipamentele nemaifiind in grija mea. M-am intrebat daca ar fi oportun s-o fac, macar pentru a misca lucrurile. Daca persoana e atat de importanta incat sa NU merite sa fie deranjata cu astfel de "prostii" ma intreb de ce nu se deleaga activitatea respectiva altei persoane.

Sunt satul de oameni incapabili sau plini de lehamite, de incurca-lume, de persoane care-si fac treaba pe jumatate si care iau salarii de peste 1500EUR net pentru care se prefac ca muncesc. Circumstantele sunt de asa natura incat cunosc bine sistemul din "colosul" despre care vorbesc si continuarea este simplu de urmarit; probabil ca va trebui sa merg la ei, sa-l caut, sa fac scandal (exact ceea ce evitam), seful omului va afla si (poate ca) va rezolva problema.

Ma intreb insa pana cand va trebui sa caut usa din dos pentru a rezolva o problema pe care o puteam rezolva simplu folosind usa din fata. Si chiar daca asta nu ma va opri voi avea din nou un sentiment de lehamite, de revolta si de frustrare!