Piesa din puzzle

Hrana noastra, iluziile

23 Jan 2008

Nokia pleaca de la Bochum, din Germania si vine la Cluj, in satul Jucu, in Romania. Aparent este o veste minunata pentru romani si una neplacuta pentru nemti. Ca valoare absoluta, asa este. Dar daca faci un pas inapoi si privesti situatia la nivel global nu e nimic deosebit in asta.

Presa a iesit imediat la inaintare facand din asta o stire de prima pagina, incercand sa arate ca noi suntem deosebiti, ca in sfarsit se vede cine e mai bun si ca suntem valorosi.

Romanii nu sunt mai competitivi, nu sunt mai buni, nu sunt speciali. Nu, Nokia vine aici pentru ca Romania este mai ieftina. Avantajul temporar al Romaniei ca platforma pentru dezvoltarea fabricii Nokia la Cluj este costul mai mic pe care producatorul finlandez il va avea cu salariile daca vine in Romania.

Tot presa spunea azi ca nivelul de salarizare al nemtilor ar fi undeva la 32EUR/ora iar cel al romanilor de la Jucu va fi undeva la 2.45EUR/ora. Pentru a fi un pic mai realist voi pleca de la premiza ca 2.45EUR/ora e corect (~430EUR/luna in Romania) insa voi lua in calcul doar 20EUR/ora pentru un salariu al unui neamt. Un calcul simplu ne arata ca diferenta ce se poate obtine lunar pentru 2000 de angajati este de peste 6 milioane de EUR profit pentru Nokia. Fiti mai drastici ca mine, incercati cu 15EUR/ora si tot iesiti cu un profit lunar de 4.5 milioane de EUR pentru Nokia daca vine in Romania.

Orice om cu capul pe umeri si cu un minim bun simt din punct de vedere economic stie ca atunci cand vrei sa iti cresti profiturile fie iti cresti incasarile, fie iti reduci cheltuielile. Ceea ce face Nokia acum este cea de-a doua varianta insa conationalii nostri prefera iluziile.

Nu este prima oara cand se intampla asa ceva si nici ultima. Acum trei ani aflam de "lohn" si intelegeam ca niste italieni aduceau materie prima in Romania, faceau pantofi sport aici si ii exportau pe alte meleaguri. De ce? Pentru ca mana de lucru era ieftina. Fabrica respectiva nu mai e aici acum, migreaza spre China. De ce? Heh... din acelasi motiv.

Cand ai de-a face cu o asemenea situatie ar fi cazul sa te misti repede, sa profiti de avantajul competitiv pe care il ai fiind insa perfect constient ca e doar o problema de timp pana cand il vei pierde.

Piata de outsourcing in domeniul software, marea nebunie a ultimilor 15 ani cu privire la Romania, reprezinta aceeasi situatie. Devenim deja mai scumpi si atentia se indreapta spre India. Intotdeauna vor exista 'romanii' si 'indii' sau 'rusii' in care intreprinzatorii sa migreze atunci cand costurile cresc.

Cand inca mai mergeam la cursuri la facultate am participat la un seminar pe teme economice. Atunci am fost pus fata in fata cu clasica dilema a antreprenorului care are de ales intre doua situatii dramatice: fie hraneste 1000 de copii cu lapte pentru o saptamana DAR da faliment, fie isi vede de treaba fara sa intervina insa copiii mor de foame.

Acum sa presupunem ca angajatii de la Bochum sunt copiii si ca antreprenorul e reprezentat pe de o parte de investitorii Nokia si pe de alta parte de angajatii care vor continua sa lucreze pentru Nokia. "Foametea" este cauzata de competitivitatea de pe piata muncii, de presiunile pe care alti producatori de telefoane mobile precum Sony Ericsson, Motorola, Apple sau chinezii de la Cect le pun asupra Nokia si de o multitudine de alte cauze. N-am sa mai continui cu presupunerile, cred ca e clar catre ce ma indrept...

Problema e una complexa si faptul ca ne prefacem ca nu o vedem nu ajuta la nimic. Ne va lovi pe toti, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu. E drumul firesc, la nivel global.

Am sustinut intotdeauna ca siguranta angajatilor este doar o iluzie. Sigur, ar fi spus unii, pentru ca patronii sunt niste oameni fara inima, pentru ca angajatorul roman nu are respect pentru angajati, pentru ca statul nu are grija de cetatenii sai. Acum insa nu e vorba de Romania, de patroni romani sau de statul roman.

Sunt inconjurat de oameni care se bucura de salariul lor, de casa si masina pe care si le-au cumparat si de statutul social pe care, aparent, il au. Imi sunt prieteni, rude, cunostinte. Putini dintre ei, insa, sunt constienti cu privire la viitor. Nu construiesc nimic pe care sa se poata baza mai tarziu, traiesc cu iluzia castigului imediat pe care, in euforia lor, il cheltuiesc la fel de repede. Si atunci cand 'nokiile' la care sunt angajati vor decide ca vor sa plece de pe-aici, cand creditele la banci vor fi prea greu de platit, cand pensia nu le va fi suficienta, patronii vor fi niste oameni fara inima, angajatorul roman nu isi va fi respectat angajatul iar statul nu va fi avut grija de cetatenii lui.

Si chiar daca se vor absolvi de vina de suferit vor suferi oricum caci hrana lor, iluziile, se va fi epuizat de mult.